Raionul Dubasari - Vlad Ioviţă


Vlad Ioviţă


       Vlad Ioviţă - scenaristul, regizorul şi prozatorul Vlad Ioviţă s-a născut în satul Cocieri, raionul Dubăsari. A avut o copilărie vitregă, crescînd la un orfelinat după ce îşi pierduse tatăl, iar puţin mai tîrziu şi mama. A fost selectat pentru Şcoala Cinematografică „A. Vaganov” din Sankt –Petersburg, pe care o absolveşte în 1954. întors la Chişinău, a activat ca dansator la Teatrul Moldovenesc  Muzical Dramatic „A. Puşkin”, apoi ca regizor la Televiziunea din Chişinău.

        În decursul scurtei sale vieţi (a trăit doar 48 ani) s-a afirmat ca o personalitate de referinţă în cinematografia şi literatura Moldovei.

        Adevărata măsura a talentului său literar se relevă în volumele de nuvele „Rîsul şi plînsul vinului”(1965), „Dincolo de ploaie”(1970), „Trei proze”(1971), „Dimitrie-Vodă Cantemir”(1973), „Un hectar de umbră pentru Sahara”(1988).

        Intrarea lui Vlad Ioviţă s-a făcut prin filierea filmului documentar. A lansat pe ecran nouă filme de nonficţiune, în majoritatea din ele producîndu-se în calitate de autor de scenariu şi regizor. Primul, Poiana bucuriei, a fost turnat în 1961, fiind urmat de documentarele Piatră, piatră,(1966), Fîntîna(1966) – ambele în colaborare cu Serafim Saca, etc.

        Majoritatea operelor cinematografice ale scenaristului şi regizorului Vlad Ioviţă s-au bucurat de aprecieri elogiase din partea criticilor şi cineaştrilor, învredinicndu-se de premii prestigioase în ţară şi peste hotare. Filmul Se caută un paznic, turnat după scenariul lui Vlad Ioviţă, a obţinut la Festivalul VII zonal de filme de la Riga(1968) două premii speciale – pentru cea mai bună comedie cinematografică şi pentru cea mai bună ecranizare.

        Pentru merite deosebite în dezvoltarea artei cinematografice a fost distins, în 1976, cu Premiul de Stat al Moldovei. În acelaşi an i s-a decernat Ordinul „Insigna de onoare”, iar în 1982 i s-a conferit titlul „Maestru Emerit al Artei”. Atacat de o boală incurabilă, a încetat din viaţă la 23 iunie 1983 la Chişinău. A fost înmormîntat în satul său de baştină. În prezent numele lui Vlad Ioviţă este purtat de liceul teoretic din satul Cocieri.